A fost și 2014……Chiar dacă deja sunt de-a binelea pusă pe treabă cu proiecte noi pentru 2015, nu ezit să fac o totalizare despre 2014. Vorba ceea: ”Mai bine mai târziu decât niciodată”….iar anul care a trecut este la fel de important pentru cariera mea artistică nu doar din cauza că mi-a îmbogățit portofoliul, ci și din cauza deciziei mele de a pune PUNCT concursurilor și competițiilor de folclor.
Și înainte de a mă lăuda cu premiile obținute la ultimele concursuri, o să explic de ce am luat această decizie. Păi…cât se mai poate? Oare mai este nevoie să demonstrez cuiva că știu foarte bine să fac ceea ce fac? Oare mai este nevoie ca să mă prezint cu emoții și speranțe în fața juraților dacă deja mă cunosc cu aproape toți folcloriștii din arealul românesc? Oare mai este nevoie să merg țara în lung și în lat pentru ca să mă fac cunoscută românilor din toate zonele folclorico-geografice? Cred că a venit timpul să realizez cât mai multe piese și videoclipuri care să ajungă la inimile melomanilor printr-o promovare bună și de calitate. A venit momentul pentru proiecte noi și interesante în caiera mea. Cocursurile au fost o etapă obligatorie pentru un artist, o etapă pe care eu am trecut-o cu brio cred. 🙂 (dacă nu m-oi lăuda eu, atunci cine?)
Așadar, să înceapă amintirile:
1. Festivalul Național de Interpretare a Cântecului Folcloric ”Maria Drăgan”, Bălăurești, Nisporeni, Republica Moldova – vreau să spun că am mai participat și în 2010 la acest concurs, dar nu am ales repertoriul prea bine și nu am luat nici un premiu, de această dată însă, m-am pregătit mult mai bine și am prezentat pe scenă cântece folclorice noi din repertoriul meu. Am cântat ”Balada lui Milea” și cântecul de dragoste ”De s-ar face dealul șes”. Un concurs bine organizat și frumos în care am fost acompaniată de Orchestra Busuioc Moldovenesc, dirijor fiind maestrul Mihai Amihalachioaie. Publicul m-a răsplătit cu aplauze călduroase, însă juraților noștri moldoveni nu le-a prea plăcut cântecul meu de dragoste pentru că ”nu prea se poate juca pe melodia asta”….și am luat Premiul III. Iaca șa… Se pare că nu îmi priește foarte bine atmosfera acestuil concurs :)))
2. Am așteptat doi ani Festivalul Național de Folclor ”Ion Albeșteanu” de la Slobozia, Ialomița. Acest concurs se desfășoară bienal și este unul prestigios în România, un concurs la care vin concurenți mulți din toată țara și sala de spectacol este mereu arhiplină. Membrii juriului foarte riguroși s-au arătat plăcut impresionați de prestația mea, iar cel mai mult am plăcut muzicienilor din orchestră (cu care m-am împrietenit prin intermediul cobzei) și maestrul dirijor Cristian Obrejan (cu care voi colabora în continuare). Am legat noi prietenii cu colegi de scenă (ce-i drept, mai mici decât mine) și mi-am revăzut colegii mai vechi de cântec și gașcă folclorică. M-am învrednicit cu Premiul III și multe multe amintiri frumoase și impresii plăcute despre care nu vă spun prea multe pentru că țin de culise 🙂
Cam astea au fost concursurile pentru 2014. Puține, doar două, dar bune și importante pentru mine. Experiențe frumoase și diplome în portofoliu, plus niște bănuți în portofel. Anume la aceste două concursuri am înțeles că eu, Stela Botez de 25 de ani, nu mai am ce căuta printre copiii de 18-20 de ani care abia încep să își construiască o carieră în folclor. M-am șimțit cea mai bătrână dintre concurenți și nu prea îmi convenea…. Dar de acum înainte va fi altceva!!!
Noul job din trecut
De ce job nou și în același timp din trecut? Pentru că este o veche îndeletnicire a mea, o profesie mai veche pe care am început din nou să o practic. Pedagogia! M-am angajat în calitate de Profesor de Educație Muzicală la Gimnaziul Nr 42 din or. Codru.
Și am făcut-o pentru că nu pot să mă împac cu gândul că sunt șomeră cu cartea de muncă ce riscă să se prăfuiască pe undeva pe acasă aruncată. Or, din 2007 am fost angajată pe tărâmul pedagogic, iar din 2012 am luat o pauză ca să am multă libertate artistică pentru a absolvi AMTAP-ul și pentru a colinda România în lung și în lat acumulând experiență din concursuri și festivaluri. Iar acum, oferta venită din partea colegului meu Nicolae Paladi, chiar mi-a picat bine. Apare diversitatea în viața mea. Opt ore petrecute cu mai mult de 130 de copii, toți energici și gălăgioși, vor fi clipe de activitate maximă, vom cânta, vom face cunoștință cu compozitorii universali, ruși și români, vom asculta multă muzică clasică, populară, ușoară, vom învăța câte ceva și din ”matematica muzicii” și ne vom distra discutând interactiv temele din manualele propuse pentru studiu. Probabil la început îmi va fi puțin dificil pînă o să cunosc toți copiii și pînă o să-mi amintesc de-a binelea meseria asta de pedagog de educație muzicală. Dar, așa cum eu mă obișnuiesc destul de repede cu lucrurile noi, nici aici nu vor fi probleme, mai ales că am experiență în domeniu și am o bază bună pusă la Colegiul Industrial-Pedagogic din Cahul, acolo unde am însușit meseria asta.
Primele impresii? Spre mirarea mea, partea orașului Codru dinspre Telecentru are aspectul unui sat moldovenesc cu case modeste, mai joase și mai medii ca înălțime, cu străzi late și pe mijloc un Market care îmi amintește de magazinul din centrul satului Pleșeni. Pobabil în acest edificiu pe timpuri fusese COOP. Iar copiii sunt foarte modești și nevinovați ca și cei de țară. Nu am văzut nici o fiță de copil de oraș crescut la bloc. Ăștia cunosc toate animalele și păsările domestice, ei știu chiar când începe secerișul 🙂 Foarte curioși și hazlii se hârjoneau pe la ușa clasei de Educație Muzicală ”ca să vadă pe nouă profesoară de muzică”. Da-i tânără? întrebau unii… Asta-i? auzeam pe la spatele meu…Bună ziua doamnă domnișoară profesoară! îmi strigau alții care încă urmau să vină la lecție. Iar atunci când le spuneam că mă numesc Stela, ei se șoșoteau ”haaa Stela!….Stela o cheamă….”. Probabil numele meu este totuși rar întâlnit 🙂 Am mai observat ceva…copiii de clasa 1 mi-au părut clasa a 2-a sau a 3-a. Cred că viața de acum își face efectul nu doar la adolescenții care se dezvoltă fizic ca ciupercile după ploaie din cauza hormonilor, substanțelor chimice și nitraților din produsele alimentare, carne și pâine. Ce să zic? Copiii sunt copii zglobii și numai cu activități interesante și interactive poți să le captezi atenția și să-i faci să se împrietenească cu tine. Și spun asta pentru că dacă faci pauză și nu știi ce să mai vorbești și ce să mai faci cu ei, atunci ei devin stăpâni pe orice situație și își fac lecția așa cum le place lor, Distracție la Maxim! Cu mine nu le-a mers și eu am reușit să-i conving că la lecțiile de muzică nu doar se cântă , ci se mai studiază muzica. Se studiază adesea sub formă de joc, ca ei să nu simtă povara procesului de învățare.
Sper că acești copii vor veni cu drag la lecțiile de Educație Muzicală, iar eu voi primi plăcere de la noua mea veche muncă. 🙂
Job la CNCPPCI
CNCPPCI este Centru Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial al Republicii Moldova. Acest centru se îngrijește de tot ceea ce înseamnă Folclor în țara asta. Aflându-mă în expediție folclorică la Festivalul ”Dulce floare de salcâm” din Văleni, r. Cahul, m-am întâlnit cu doamna director al CNCPPCI, Diana Dicusarî, care m-a întrebat ce fac și cu ce mă ocup în afară de cântat.
Mi-a propus să lucrez la Centru în calitate de redactor, și eu am căzut deacord din prima, fiind sigură că o să-mi placă. Așa și este! Îmi place. Chiar din primele zile lucrate la Centru am avut parte de multe materiale interesante de redactat, deplasări și multă informație din domeniul folclorului, domeniu care îmi place și mi se pare foarte captivant. Mă simt jurnalistă și asta îmi place. Dacă nu făceam muzică cred că mergeam la jurnalism 🙂 Iar de acum încolo, voi avea și eu regim de somn, regim alimentar și mă voi trezi și eu de dimineață. Cât de mult îmi place răcoarea dimineții și aerul proaspăt de la ora 7:00. Cât de multe lucruri reușește să facă omul care se scoală de dimineață! De acum viața mea zbuciumată și dezordonată de artist va reveni repede la normal cu ajutorul jobului meu la CNCPPCI. Nu mă tem de muncă pentru că munca îl încununează pe om!
Regele Brazilor de la Prundul Bârgăului
În perioada 15-17 august 2014 am avut ocazia să reprezint Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial din Chișinău, la Festivalul Internațional de Folclor ”Regele Brazilor” de la Prundul Bârgăului, județul Bistrița Năsăud, România.
În primul rând, am avut parte de o primire extraordinar de călduroasă din partea doamnei director al casei de cultură, doamna Ioana Suciu, care a fost sufletul acestui frumos festival. Și domnul primar Doru Crișan a fost foarte drăguț cu toată lumea venită la eveniment, mai ales cu reprezentanții Republicii Moldova, Ansamblul Folcloric al Colegiului de Medicină și Farmacie din Chișinău, ”Romanița” și eu, interpreta Stela Botez. Împreună cu primarul am făcut o excursie frumoasă la Lacul Colibița unde am respirat aerul curat al munților și ne-am umplut cu toții de sănătate și impresii plăcute de la această zonă extraordinară a țării. Iar cele 3 spectacole ale Festivalului au adus adevărată sărbătoare în sufletele bârgăuanilor care au venit cu mic și mare în centrul satului ca să admire artiștii interpreți și dansatori veniți din 7 țări ale lumii.
Oamenii m-au recunoscut și unii chiar mi-au spus că le-a fost dor de mine și că m-au așteptat să revin în localitatea lor. Am încântat publicul cu un recital de folclor basarabean în închiderea festivalului, ceea ce pentru mine este onorabil! Am fost primită foarte frumos și m-am ales cu mici cadouri care o să-mi amintească de această experiență artistică! Mulțumesc primarului comunei, domnului Doru Crișan, care mi-a devenit prieten, pentru invitație și aștept cu nerăbdare să mă mai întâlnesc cu sătenii din Prundul Bârgăului.
În recital de romanțe la Zlatna
”Mă simt atât de bine cântând romanțe, încât am impresia că le-am cântat de-o viață și că mă voi sufoca ușor dacă nu le voi cânta în continuare până la adânci bătrâneți…” Asta am gândit eu după ce am coborât de pe scenă și după ce am primit ropote de aplauze. Am cântat pentru publicul din Zlatna, județul Alba, în cadrul celei de-a XI-a ediții a Festivalului Național de Interpretare a Romanței ”Te-aștept pe același drum” în memoriam Valer Ponoran, fiind invitată de onoare în calitate de câștigătoare a Trofeului de la ediția de anul trecut.
Abia așteptam să urc pe scenă și să cânt alături de maestrul Ovidiu Barteș și muzicienii săi. Am urcat și am cântat…Am interpretat ”Părinții mei” de Constantin Bardan, ”Dragoste, buruiană rea” de Vasile Vasilache și ”Cel mai frumos tangou din lume” din repertoriul lui Gică Petrescu, de Ion Vasilescu. Este extraordinar să ai în spatele tău muzicieni de valoare care te apreciază și retrăiesc cu tine fiecare sunet, fiecare suflare…oameni cu care ai încredere că totul va ieși bine și de la care te încarci cu energie pozitivă!
Domnul Primar de Zlatna, Silviu Ponoran, împreună cu toată echipa de oameni cu care a realizat acest frumos festival, a rămas încântat de prestația mea și mă așteaptă și la anul viitor cu un buchet de romanțe frumoase. Eu însă mă pregătesc minuțios de pe acuma și abia aștept să vină următoarea ediție a Festivalului Național de Interpretare a Romanței ”Te-aștept pe același drum” în memoriam Valer Ponoran!
Fotografii de Horia Fleser
stelabotezfatacucobza.com 